Tot spada-i fruncea!!

O analiza scurta a ultimelor rezultate internationale, 2 mari competitii, mai exact Campionatul European de Scrima U-23 (Gdansk - Poland)si Campionatele Mondiale Militare de Scrima (Guaira - Venezuela) evidentiaza doar 2 arme (spada si sabia).
In Venezuela Anca Maroiu a triumfat, iar Ana-Maria Branza a luat bronzul; per total alaturi de Alexandru Simona castigand trofeul mondial militar si la proba pe echipe. In proba de sabie baieti Cosmin Hanceanu a luat argintul,iar Alexandru Sireteanu bronzul, finalizand impreuna cu Mihai Bela in proba pe echipe pe aceiasi pozitie ca fetele mai sus mentionate, adica pe locul 1.
La europene s-au evidentiat 3 sportivi care au ocupat rezultate onorabile. In primul rand in proba de sabie baieti Tiberiu Dolniceanu a ocupat pozitia a cincea, proba de spada baieti ni l-a adus pe Cosmin Kortyan pe pozitia a sasea, iar la floreta fete Maria Udrea s-a clasat pe locul 7.
Felicitari tuturor si multumim pentru faptul ca ne reprezentati tara cu succes!

Este uimitor cum sportul si inclusiv scrima se face pe genunchi in Romania. Ma refer aici la spada baieti care este indreptata spre pierzanie de autoritatile raspunzatoare. Nu exita un program centralizat de pregatire, nu se aloca bani de cantonamente si mai ales nu exista un lot si un antrenor pe masura.
Cosmin Kortyan este un talent desavarsit al acestei tari, dar unde poate el sa ajunga cand spada baieti se face doar la nivel de amatori?

Unde bat cu aceste ganduri? Rezultatele obtinute de reprezentantii spadei fete, sabiei baieti si floretei fete sunt meritorii si onoreaza aceasta tara, insa ele sunt venite ca rasplata a unui program de pregatire si a investitiilor facute.
Intrebarea cea mai buna in momentul de fata este: Ce rezultate s-ar obtine de catre spada baieti (sa-l numim doar pe acest baiat Cosmin Kortyan) daca ar fi sustinut si pregatit la nivel profesionist pentru ca acum el fara aceste avantaje, adica din nimic ne uluieste mereu cu clasarile sale!?

Arta de a tine paharul...

Paharul de orice tip ar fi el, trebuie sa dea bine in sfanta mana a oricarui personaj.
Ati reusit vreodata sa faceti o astfel de analiza intr-un loc public in care setea e la cote inalte? Haideti ca va spun eu vreo doua-trei impresii despre acest subiect.
De exemplu, in club tipologiile sunt multe. Exista tipul venit sa agate care merge oarecum stealth, dar vrea sa atraga atentia, imbracat in tricou mulat de culoare deschisa, cu anchior sau cat mai decoltat, cu bratul semi-incordat la 90 de grade astfel incat sa nu-si acopere pieptul tocmai lucrat de zor la sala, detine o priza ferma asupra paharului. Nimeni sau nimic nu-l poate clinti, ba chiar il mai si etanseaza cu vreo 3 degete asezate deasupra paharului, precum capacelele de la Mc, toate astea ca sa nu se risipeasca nimic, nu de alta, dar poate vine vreo pisi si trage o gura cu paiul; picatura salvata poate insemna tupeul de a o combina pentru ca el de fel este si timid. Avem si slabanogi imbracati la camasa masura S care pare de L, avand curele cu catarame mai groase decat gambele lor, asortate adesea cu pantofii. Ehhh, aceste personaje au degetele lungi si firave; se potrivesc cu un pahar de cognac, nu cu unul de sampanie care pare vaza de trandafiri in manutele lor. Ocazional pentru a impresiona isi sprijina paharul de catarama de la curea; le usureaza munca nefiind rezistenti la ridicarea continua a bratului, deseori se intampla sa goleasca foarte repede paharele pentru a nu solicita foarte mult muschiutii.
Prin club se mai gasesc si barosani accesorizati cu lanturi din aur veritabil (minim 50g) si cel putin 3 ghiuluri pe mana de baza (cea cu care sprijina si manipuleaza obiectul in cauza - paharul). In acest caz paharul se simte un sclav, se umple repede, mai mult pe langa, gheata la greu sa para ca beau mult ca si cantitate pentru ca in ochii posibilei tinte cantitatea=bani, automat bei mult, ai mult. Conexiunile se fac rapid in intuneric, prada vizeaza automatismele bine executate, iar vanatorul aprecierea lor.
Sa trecem la personajele feminine in mare parte amatoare de pai si de paharelul de shot. Pentru ele treaba e simpla, bem si trece. Fata care vine la agatat isi deghizeaza paharul in ustensila erotica, il umple de gheata pentru a crea bruma/condens, il inzestreaza cu doua paiuri (unu cu capatul usor cracanat spre gura si celalalt drept ca un trunchi de copac, asa isi semnalizeaza disponibilitatea) apoi urmeaza procesul de mixologie; amesteca in el de parca e chimista si testeaza solventa in alcool, dar fin fara sa se uite, cu simturile olfactive date la maxim. Apoi avem fetele intre fete, descatusate de orice inhibitie, excesiv de permisive si care niciodata nu se uita ce beau. Pentru ele paharul e o lingura si cum abia 30 de linguri fac o farfurie de supa, imaginati-va!
De o speta aparte sunt fetele fidele. In fiecare vineri sau sambata la ora "n" isi fac aparitia in acelasi loc al barului; daca gasesc ocupat isi folosesc strategia "buna!ce faci?"... una dintre ele se misca in locul cu pricina pentru a-si achizitiona bautura preferata, cand isi primeste paharul si e gata sa debaraseze, hop si tovarasele insotite de salutul calduros. Atunci timpul sta in loc, spatiul dintre ele se mareste si-si recupereaza frumos pozitiile pentru a trece la treaba totul intamplandu-se din inertie, parca printr-o spalare a memoriei. Treaba lor este flirtul cu barmanii (manipulatorii de pahare si lichide). Pentru acestea paharul este doar un suport, nu conteaza cum arata, ce proprietati are, ci doar ca exista, iar pentru cele mai nesimtite bineinteles ca si volumul.