Vrei zăpadă? Na, zăpadă!

Acum 2 ani exact, pe 26 noiembrie luam cu asalt prima zi de pârtie practicabilă la Predeal, pe Clăbucet. Era al doilea an de telescaun modernizat si al meu pe placă. Am fost primul care a lăsat urme prin zăpada de tip powder, care deşi extrem de plăcută îmi punea probleme ce ţineau de tehnică. Anii au trecut, eu m-am specializat, am acumulat experienţa pârtiilor adevărate din Austria împreună cu periculozitatea de la Bâlea, m-am ales cu multe clipe frumoase, satisfacţii, dar şi c-un picior rupt, 3 luni de ghips şi alte 2 de recuperare. Am investit mult financiar și m-am înarmat în fiecare sezon cu nerăbdarea caracteristică unui pasionat adevărat. Am câștigat adrenalina, am învățat să iubesc muntele al cărui fan nu prea eram, mi-am inrădăcinat în suflet termenul de "prieten al mediului", am cunoscut oamenii de munte care deși trecuți prin multe peripeții sunt mai blânzi și mai cumsecade decât orășenii de lux, am descoperit căldura cabanei și poveștile ei, frigul și etapele lui, am privit peisaje greu de imaginat și am legat prietenii la o cană de ceai fierbinte. Muntele te face să visezi, iar situațiile cu care te confrunți în preajma lui te aduc cu picioarele pe pământ, astfel singur aduce echilibrul, atât de util când începi să-l explorezi.

Săptămâna trecută mă gândeam cu disperare la lipsa zăpezii și pentru liniștea mea sufletească am căutat tot felul de camere live online care să-mi arate situația exactă a nivelului de zăpadă. M-am alarmat când am văzut că și la Bâlea sunt 5 grade la 8 dimineața, iar stratul de omăt se vede în șiroaie de torenți curgând pe versanții abrupți ai Făgărașului. Pentru a fi mai aproape de posibilele schimbări mi-am trimis spioni de încredere în regiunile alpine care să mă anunțe la fiecare fulgușor așternut. Mă gândeam cum aș putea să dau o tură prin Bulgaria la Bansko, singurul loc mai apropiat unde regatul zăpezii era instaurat pe deplin pentru că o parte din ai mei prieteni deja se desfășoară prin ținuturile Salzburgului și nu ezită deloc să-mi trimită entuziaști știrile cotidiene precum la Mediafax știind că eu sunt prins până de sărbători.


Și acum!? În mijlocul săptămânii când trebuie să fi productiv ca și forță de muncă, ninge ca în basmele lui Petre Ispirescu. Visez cu ochii deschiși și îmi pare rău că nu mai am vârsta copilului inocent care poate veni acasă ud până la piele de tăvălit prin zăpadă ce este, dar eu pot veni acasă ud (asudat) de stat în căldura produsă de ventilatorul mașinii. Da, pentru că zăpada are și dezavantaje, de exemplu dezavantajul zăpezii în București este faptul că ne ia tot timpul prin surprindere. Și atunci gândiți-vă cum arată un București care de fel este prizonierul congestionării traficului când cad cam 20 de litri de precipitații solide care se bătătoresc pe carosabil, mașini balerine desprinse din "Lacul Lebedelor", semafoare care pâlpâie în continuu portocaliu a mirare, coloane interminabile de autoturisme în care zac oameni grăbiți să ajungă la treburi sau la familia-i mult dragă.

Pentru mine calvarul s-a dezlănțuit pe Calea Plevnei pe la ora 14.30 când mai aveam exact un kilometru până la destinație, un colaborator mai exact. La ora 16.00 făcusem exact 300 de metri din acel kilometru imens, drept pentru care am socotit să caut un loc de parcare și să-mi continui drumul cu metroul. Singurul lucru care a mai atenuat impactul trecerii timpului în van a fost Magic FM care m-a delectat cu colinde de tip șlagăr.

Zăpada e bună la munte, în parcuri, chiar și pe trotuare, dar nu pe carosabil, si în special nu pe carosabilul din București.
Așa că, de abia aștept weekendul să mă bucur cu adevărat de zăpadă cu placa pe la Cota 2000!

Născut patriot, devenit apatrid...vreo 5 ani

România, 7 decembrie 2009, ne aflăm la o zi de la încheierea alegerilor menite a desemna Președintele României, s-au aflat rezultatele și totul se schimbă: ziua se așterne puturoasă păstrându-și pătura de brumă prelung, miroase a frig, nu-mi pot servi micul dejun, urmele de așternut nu vor a-mi părăsi chipul si deși este luni nu am puterea de a-mi ridica privirea din pământ, sunt șocat, mă așteaptă o săptămână grea și deja nu mă mai pot gândi la lucruri ce-mi imprimă optimism; la copilărie, la flori, la fete sau la sport.

Aș vrea să mă izolez de cotidian ca să-mi pot canaliza forțele constructiv în activitățile ce urmează să le întreprind. Dar pot? Încerc, mă zbat, dar nu pot și sunt sigur că nu sunt singurul. Un prim motiv ce nu mă lasă să mă concentrez este forma de salut a zilei; ce salut, ce bună, ce ciao, șamd? Astăzi totul începe cu o întrebare, pusă admirativ de susținători și în stare de șoc de opozanți "ai văzut că a ieșit Băsescu?". Pfoaaa... nervii-mi lucrează la parametrii maximi, dezordine printre sinapse, se caută un răspuns cerebral, nu-l găsesc și-l înlocuiesc cu unul ironic "era de așteptat!", mulțumitor pentru ambele categorii de receptori, dar în moduri diferite. Și gata! Adio, forței de concentrare! Încerc să trec la treabă, fizic funcționez, dar mintea s-a oprit în căutarea răspunsului personal, acelei opinii care mă reprezintă. Privesc în gol, neexpresiv mimic preț de câteva secunde bune.
E prea simplu să dau vina pe fraudele electorale pentru că sunt sigur că s-au întâmplat de ambele părți, dar normal, cu un taler sau două în plus în favoarea câștigătorului.

Sunt 3-4 lucruri care mă ajută să-mi găsesc o părere:
1.Cum de s-a ajuns la un raport al voturilor atât de străns când țara suferă?
Raportul câștigător a fost 50,33-49,66, ceea ce e foarte strâns; pentru că dacă s-ar fi vrut schimbarea cu adevărat, cu toate fraudele din lume nu ai avea cum să schimbi un raport hotărâtor de 60-40; un raport care l-aș fi găsit potrivit, asta ca să nu fiu mai aspru.
2.Se spune că învinsul ar fi câștigat pe teriroriul țării și că voturile diasporei l-au învins cu adevărat. Cum e posibil ca o persoană plecată de mai mult de trei ani din țară care practic nu mai are nici o legătură cu teritoriul matern, care se conformează unui alt sistem, unei alte constituții și legislații, unor alte taxe și cote de impozitare să decidă și mai ales să decidă prost, pentru un habitant nativ cu rădăcini adânci, reale în acest pământ??? Multe țări civilizate au legi privind acest aspect și se pare că faptul contează.
3.Răspunsul câștigătorului la întrebarea unui jurnalist, "Cum comentați rezultatul voturilor de astăzi față de cel de aseară?": "Un fleac!I-am ciuruit!". Pe cine Dle Președinte? Pe cei 50% care vă contestă meritoriu? Rușinos și imoral aș spune, dar nu mă miră.
4.Din punctul meu de vedere un factorul important ce a dus la aceste rezultate l-a avut Confruntarea finală dintre cei 2 candidați și aș spune că dacă învinsul ar fi refuzat acceptarea provocării ar fi avut sorți de izbândă.
Repet, sunt neutru, dar îl preferam pe Geoană.

Astfel aș propune drept salut pentru ziua de mâine întrebarea: "Mai vrei să trăiești în România?". Aș răspunde calm, eliberat că mi-ar fi mai bine în Grecia într-un mic orășel pe coasta sudică patronând un restaurant cochet și intim alături de familie.

Un pic de spirit de Crăciun...

Mă uit la "Leon" pe ProTv, cu tv-ul pe silențios, deși n-am pe cine să trezesc; rezultă că nu prea am chef să vizionez filmul; în continuare mă uit la ceas, descopăr că este destul de târziu, nu mi-e somn, deși sunt obosit și știu că mâine mă trezesc devreme, duminică fiind. Am petrecut o sâmbătă liniștită care mă ajută să gândesc pozitiv după o săptămână semi-depresivă, o zi care mă face să îmbrățișez spiritul Crăciunului și să aștept această sărbătoare plin de nerăbdare. Am fost prin Mall-ul de Băneasa să văd o expoziție de echipamente sportive de iarnă, de snowboard mai exact pentru că asta mă privește; am interacționat cu expozanții relaxați, cred că mulțumiți de vadul clienților interesați și de sentimentul că afacerea lor supraviețuiește într-o perioadă grea.

Deși garderoba și echipamentul meu de snowboard sunt perfect puse la punct, colecția 2009 fiind (poate o căciulă lălâie cu ciucurul cât casa mi-ar mai lipsi :) ), nu am putut să mă abțin să visez la o placă nouă, Forum, tehnologie de vârf, design proaspăt, reducere 25%, vânzător amabil, în două cuvinte...TENTAȚIE MARE! Dar, NU! În detrimentul unei plăci noi, mai performante, terminată după o singură iarnă pe pârtiile mioritice (în lipsă de bani de alte zone alpine străine) prefer să pot folosi la maxim placa de anul trecut într-un sejur epuizant de snowboard cu prietenii în Austria. Întelept, știu!

Și totuși, zarvă mare prin Mall-ul "ilfovean"! De ce oare? Pentru că expoziția era oarecum de nișă. Surpriză! Dublă lansare a lui Ștefan Bănică Jr.? Sau a trustului MediaPro? Cum să zic? Pentru că era vorba de lansarea unui album de colinde marca Ștefan Bănică Jr. și a filmului "Ho, Ho, Ho!" în care acesta are rolul principal, ambele fiind produse MediaPro, Music, respectiv Pictures; sesiune de autografe, aplauze, prezentator Cătălin Măruță, simpaticul Pavel Bartoș furnizor de zâmbete, public avid de poze cu vedetele, încercări de furturi de cd-uri, deci voie bună românească. Fundalul sonor asigurat de colindele surprinzător de melodioase ale muzicianului, decorul reprezentat de beculețe și tot felul de figurine cu iz de iarnă iluminate colorat , afișele filmului cu Moș Crăciun Bănică, mirosul de bucate culinare de tip food court nespecifice sărbătorii , căldura emanată de public, compania unor prieteni dragi și un burger mare însoșit de o ruladă cu scorțișoară m-au adus un pic mai aproape de atmosfera frumoasei sărbători a Crăciunului, deși am o viziune mult mai idilică a acestor amănunte.

Aer proaspăt în spada românească!!

Salutăm voioși rezultatele bune obținute de colegii și co-naționalii noștri la Concursul de Cupă Mondială Juniori "Alpe Adria" ce a avut loc la Lignano Sabbiadoro. Atât spada fete cât și spada băieții românească a ieșit cu fruntea sus din această competiție. Amalia Tătăran legitimată la CSM Satu-Mare a ocupat locul al treilea în competiția rezervată fetelor și Lucian Ciovică (LPS Craiova) locul 7 în proba de băieți.
Rezultatele sunt cu atât mai frumoase deoarece spada românească la juniori traverseză un schimb de generații, participanții noștri fiind foarte tineri. Felicităm și ceilalți participanți ai României înscriși în concurs și sperăm să învețe de la colegii lor dorința de victorie.

De altfel să o felicităm și pe cea mai de succes junioară a României în momentul de față, Maria Udrea, care a ocupat săptămâna trecută locul 3 la Concursul de Cupă Mondială Floretă Fete de la Leszno.

Le mulțumim lor și lui Moș Niculae pentru cadoul care ni l-au făcut. Avem speranță pentru anii ce vin așa că le dorim mult succes în continuare!

Oare ce se va mai întâmpla cu țara asta?

Anul 2009, început de iarna, vremuri grele, noroc cu vremea care încă ne încălzește sufletele, o țară fără Guvern operațional; in hârtii de vreo 50 de zile și în realitate de la schimbarea vechiului Guvern. Se caută un Președinte salvator, în opinia mea s-a pierdut, au mai rămas doi candidați, care mai de care mai pătat, unul pentru persoana care se dovedește a fi, iar celălalt pentru gruparea politică din care face parte. Dezbateri politice incoerente, fără planuri de viitor concrete, vorbe acide spuse pe ton de bâlci, toate se întâmplă în vremurile astea și apoi dezbătute pe toate posturile TV și radio, pe internet, în piața la tarabe, pe băncuțe în parc, oriunde. Timpul parcă stă în loc, mințile poporului român sunt hrănite de zvonurile mediatice, păreri și soluții la orice pas, dar sunt sătul pentru că sincer nu găsesc scăpare; decorul, adică țara suferă și pâna la urmă mințile învrăjbite se vor dezmetici ș-atunci să vezi amarul, calvarul plânsetelor de sărăcie, stopate un trimestru de "darurile electorale".

E crunt, politicul și personajele sale ne fac să credem că trăim într-o schiță de-a lui Caragiale sau mai potrivit aș găsi un cadru din "Titanic vals" colorat de personajele "boeme" din schitele lui Caragiale. Cu toții se agită, recită din clasici, găsesc formulări pompoase și își dau mâinile precum camarazii de război.

Mă gândesc cu groază la viitorul țării si al tineretului nevinovat care-și dorește un drum corect în viață, pentru că alții au ales calea bișniței și-a "combinațiilor", calea oferită de actuala putere pentru a avea un trai mai bun, iar eu sincer îi compătimesc pe bișnițari. ATENȚIE!!A nu se confunda bișnița cu comerțul. Totul face parte din sistem, bișnița duce la corupție și bani negrii (mult apreciați de cei de sus), roadele muncii lor în asta se calculează, în finanțe nedeclarate statului care ajung la ei și păgubesc poporul, îl primează de speranța unei vieți mai bune.

Sincer, n-aș fi așa dramatic, dar soluții nu găsesc; cercul vicios s-a adaptat perfect, precum o bacterie între temperaturi de 0 - 60 de grade, temperaturi la care contaminează tot. Cum facem să creștem temperatura sau măcar să o criogenăm vreo 20 de ani cu riscul de a reapărea apoi?? Plecăm din țara vreo 5 ani până la următoarele alegeri?

Scrima.....la noi, la ei și peste tot

Scrima.Un sport nobil și foarte vechi practicat la nivel mondial de foarte puțină lume și pe meleagurile carpato-danubiano-pontice de 0,0001% din populatia aptă. Și nu e păcat!? Pentru că, dacă stau să mă gândesc sabia există de când lumea și nici nu pot să-mi imaginez istoria fără acest element; până și homo sapiens era un bun manipulator al acesteia. Sinceri să fim cu ajutorul sabiei s-a creat lumea, de la hrana la războaie, de la apărarea proprie la apărarea statelor, din Alaska până în Insulele Fiji fiecare civilizație are câte un model de sabie personalizată pe bunul plac si adaptată condițiilor de viață diferite, de la un mediu la altul. Uitată de evoluție si demodată în vremurile moderne, sabia a ajuns un obiect de colecție, fie că e atârnată pe pereți ca obiect decorativ sau ancorată în mausolee să povestească acte de vitejie ale naturii umane.Și totuși modernismul a acceptat un sport derivat al luptelor primitive, scrima, sport apreciat intens de unii europeni idilici și lăsat la limita uitării de alții pentru mahalaua sportului "rege".

Scrima are 3 arme, sabia, spada și floreta, astfel diferența dintre scrimă și spada este aceea că prima este un sport, iar cea din urmă, o armă, ramură a scrimei. Aceasta este o greșeală frecventă făcută de media în general, care stăpânește noțiunile corecte doar în domeniul fotbalului, căci doar asta interesează. Ofsaid, aut, corner, fault, penalty, termeni pe care toată lumea îi cunoaște, dar "Lumea" a cunoscut intâi cuvinte precum duel, asalt, en garde, touche, care în cele din urmă s-au uitat; sau au fost înlocuite de trecerea timpului? O singură replică mai face publicitate scrimei de la un pol la altul, replica celebră din desenele animate Tom și Jerry, când șoricelul îl împunge pe Tom cu o spadă în urma unui duel între cei doi spunându-i pe un ton franțuz "Touche, Mr. Pussycat!".:).....va urma....subiectul merită dezbătut în mai multe etape