Cu autobuzul prin Bucuresti

Cum a tot nins, judec ca RATB-ul impreuna cu picioarele au intotdeauna tractiune mai buna decat turismele particulare. Asa ca am parcat masina co-proprietate in siguranta si incerc sa-mi aduc aminte rutele autobuzelor din zona Razoare. Hehehe, lucru simplu atunci cand ai memoria mea si mai ales experienta de vreo 9 ani de mers continuu cu transportul in comun. Si mai stiam ca si o calatorie in minunatul RATB este 1.3 lei, asa ca tot din masina am luat suma exacta (marunt adica) ca nu cumva sa ma trezesc la tejgheaua biletierului cu o droaie de monezi ce-mi vor ingreuna si mai mult sarcina de pieton printre troienele de zapada.
Urc intr-un autobuz 121 cu target P-ta Romana, ma asez pe scaun si observ ca bate usor vantul in a lui incinta. E dintr-ala nou despre care stiam ca nu are aer conditionat, dar nici caldura sa nu aiba? Simteam cam mult frig in jurul meu.In anotimpul rece e bine ca autobuzul sa nu fie tocmai gol, de preferat ar fi sa te inconjoare macar un grup de oameni a caror respiratie si caldura a corpului sa contribuie la pastrarea temperaturii corporale proprii in limite normale. Si totusi iarna, nu-i ca vara, ma refer la faptul ca frigul conserva mirosurile lasandu-le la locul lor, nu le raspandeste, ci din contra pastreaza autobuzul inodor.
Oricum simtul usor critic nu mi-a rapit deloc din fericirea de a calatori prin Bucuresti cu clasicul autobuz, chiar ma bucuram frenetic de fluenta tranficului, de faptul ca puteam fi mult mai atent la detaliile legate de oras in sine, mai ales ca multele din defectele sale erau desenate cu alb precum o mana de pasta corectoare asezata intentionat de natura pentru a darui un plus de frumusete statica locului.
Am ales ziua potrivita (imediat dupa ninsoare, cand zapada nu-si modifica prea mult din proprietatile fizice, adica nu se topeste), intervalul orar potrivit (16:45 cand e mai mult inserat decat zi, cand incep si se aprind luminile ce contrasteaza difuz cu sclipirea zapezii), traseul potrivit (am trecut de la o zona relativ muncitoareasca la frumosul si inghesuitul centru). Masinile parcate dezordonat pe marginile strazilor sau pe trotuare se confundau cu troienele de zapada creand o continuitate acestora, astfel semanau mai mult cu un tsunami alb; ma simteam ca Moise cand a despartit marile pentru a crea poteca, numai ca marile erau albe si poteca era Str. Stirbei Voda.
Si uite asa rapid in vreo 10 minute am ajuns la Ateneul Roman care mi-a adus aminte de muzica. Cum puteam uita de muzica iernii in oras? Zapada scartaind compactata de pasul omului grabit, gheata care crapa cand suporta aceiasi forta umana, turturi ce ataca trotuarele de la inaltime, lopeti razlete ce nu fac fata troienelor, anvelope (predominant de vara) fortate si motoare turate de disperare, fluierele fortelor de ordine ce dirijeaza cu greu traficul, sau lamele utilajelor de dezapezire (doar prin centru).

Din autobuz se vede totul altfel, mai idilic, dar m-am dat jos si optimismul a scazut considerabil in procente cand am zarit cu coada ochiului un banner electoral cu conducerea tarii. Ne mai fiind protejat de acoperisul autobuzului, am dat fata in fata cu realitatea. Pta Romana fiind o piata adica pe unde ai putea sa circuli ca pieton vorbesc, era Pta Troiana, adica o troiana (fara nici o legatura cu Troia), zapada pe trotuar nu era mare, doar de vreo 50cm, atat cat sa-ti ajunga pana la genunchi. Si totusi lumea circula, in schimb gps-ul meu nu mai recunostea nimic din spatiul inconjurator, singurele 2 lucruri care mi-au confirmat ca ma aflu unde trebuie au fost: mirosul de Mc care era la locul lui, pentru ca nici chiar el frigul nu se poate pune cu industria prospera a fast food-ului si reclama luminoasa a vestitului post de televiziune OTV. Target indeplinit cu succes!

Bucuria vine de la lucruri marunte, asa ca atunci cand vrei sa vezi altfel Bucurestiul calatoreste un pic cu autobuzul. Ai sa vezi ca nu este atat de rau si o sa ti se para chiar amuzant si cu bune si cu mai putin bune. Adopt cu incredere si militez pentru strategia marilor orase care au dezvoltat transportul in comun ca sa scape de traficul infernal.