eu vs SISTEMUL

Visul meu a fost sa devin sportiv (scrimer mai exact). Ce poate fi mai frumoasa decat viata de scrimer? Mod de viata sanatos, opt antrenamente pe saptamana, cantonamente, competitii, deplasari in strainatate, predispus la viata de familie linistita.
Cumpana in sport in general vine la terminarea liceului sau la terminarea junioratului cand trebuie sa sti incotro vrei sa o apuci. Culmea este ca eu am trecut acesta cumpana cu brio si tot n-am devenit sportiv, sistemul invinge ori de cate ori este nevoie.
Eu n-am fost vreun talent si am stiut asta, dar am stiut sa compensez cu munca si vointa. Am luptat timp de zece ani (de la 10 la 20 de ani) ca outsider pentru a-mi castiga un statut meritoriu, plimbat de la antrenori la antrenori, care nu intotdeuna stiau ce e mai bine pentru mine. Ar trebui sa scriu pagini intregi ca sa parcurg intreaga istorie a carierei mele, dar nu o fac, cert este ca in acesti ani am avut nevoie de un singurul lucru: de puterea psihica puternica de campion.
A trecut timpul si m-am vazut la 19 ani fata in fata cu destinul. Maturitatea se vedea pe chipul meu, forta fizica statea in picioare, incruntarea imi dadea de gol indarjirea si curajul. Eram pregatit, stiam ce sa fac atunci cand imi este greu, adica sa trag aer in piept de parca ar fi ultima inspiratie si sa-l elimin usor si linistit, stiind ca apoi o voi lua de la capat cu o respiratie deasa, nativa, vitala. Legasem 3 concursuri la rand cu rezultate frumoase (lucru nemaintamplat pana atunci), si simteam in sfarsit increderea de care am dus mereu lipsa.
Sistemul romanesc e nemilos si chiar de s-a muncit un deceniu pentru a crea un sportiv puternic este dispus sa-l arunce la cos fara mila ca pe un rebut. Pentru mine urmatoarea etapa era angajarea, dar mi s-a spus ca federatia de specialitate nu este interesata de spada baieti (ramura din care faceam parte) si implicit nici clubului nu-i convine sa sustina ceva fara viitor. E foarte simplu, nu ii intereseaza si tu nu contezi, pentru ca sistemul isi stie foarte bine scopul si va face tot ce ii sta in putinta sa-l indeplineasca.
Acum la 4 ani de la acest eveniment nefericit, traiesc o badjocora totala: dorinta clubului de rezultate pe nimic. Indemnizatie neexistenta, prezenta doar in hartii, lipsa lamelor de spada si pregatire fara antrenor cu o saptamana inainte de concurs.